De ce?(intrebari existentiale)

Sunt disperata.Exercitiile la mate imi fac capul sa hauie,neuronii sa strige de oboseala si durere . Sunt epuizati.Atat ei cat si eu.Bio?Super!Miliarde de celule imi mor in fiecare zi cand il vad pe Mr.Cerchez defiland impreuna cu nelipsita lene prin clasa,intrebandu-ne "ce n-am inteles".Vorbeste singur.Colegii mei tac.Cel mai mult le place jocul tacerii cand vine vorba de mate.Nu stiu ce o sa fac.Ma gandesc in fiecare seara la ce va fi dupa 1 iulie2012.Se poate sa fiu fericita studenta in anul 1 la ''faculta in Bucale''.Sa chelesc pana atunci,sau chiar acum imi poate cadea lustra in cap si se poate termina totul.
Dar se rost are?Ce e moartea de fapt?E doar safarsitul vietii?Nu cred!Mereu m-am intrebat..cine va jeli dupa mine,cine se va bucura.As vrea uneori sa fiu undeva intr-un colt sa-mi urmaresc corpul dupa ce sufletul il va parasi.
Uneori intrebarea "ce rost are?" se potriveste multor domenii.
Ce rost are viata?Dar moartea?De ce ne nastem?De ce ne facem atatea griji?
De ce unii fumeaza?Isi distrug sanatatea si miros ca ghienele de langa blocuri.De ce? Viata e scurta si nu merita stricata cu asemenea jeguri!
Ce rost a avut scoala pentru existenta mea?M-a invatat sa trec peste ce la prima vedere mi se pare greu,sa gasesc solutii rapid..Si?Sa comunic,sa aflu ce este prietenia.Sa vad cum e tristetea,dezamagirea,groaza.
A avut si bune si rele!M-a pregatit de viata.Scoala nu e decat un mic obstacol ce antreneaza pentru viata de cacat pe care urmeaza sa o avem.Dar uneori cacatul poate avea si fata comerciala!(mai precis asa-numitul rahat.roz,galben,verde,dulce,parfumat)Trebuie sa stii sa dai unui cacat valoare,pentru ca totul sa para mai usor.
Dar ce rost are fiecare zi a vietii?De ce ma bucur la venirea fiecarui weekend?Efectiv nu imi dau seama ca viata se scurge usor pe langa mine.Dar asa e viata de adolescent.TRECE REPDE.